Pastrarea râmelor negre(serpesti) – macar o saptamana

Nu cred ca trebuie sa discutam despre ce inseamna sa ajungi la pescuit si sa ai momeala praf. De aceea am zis sa va povestesc pe scurt despre cum le pastrez eu, in bune conditii, pana la o saptamana!

Râmele negre denumite si rame serpesti sau rame de mlastina sunt de departe cea mai folosita si apreciata momeala pentru pescuitul somnului dar in celasi timp sunt destul de dificil de pastrat pentru o perioada mai mare de timp mai ales pe timp de vara atunci cand petrecem mai multe zile pe malul apei!

Pentru a le avea vioaie si atractive pentru o perioada cat mai mare de timp trebuie sa avem grija de ele inca din momentul achizitiei, pe timpul transportului dar si sa facem o verificare zilnica ar fi de preferat !

Cel  mai indicat  este sa ne sapam singuri rimele. Atunci avem posibilitatea de a ne alege exact rimele (exista o foarte mare diversitate de nuante, dimensiuni si texturi)care credem ca ne va aduce cele mai mari satisfactii. De exemplu am observat ca la Galati, pe Dunare, cere ce au o culoare verzuie nu dau rezultate. Cel mai important aspect este pamantul din care sunt culese si mai ales cantitatea de pamant acestea avand nevoie in general de o jumatate de galeata de pamant pentru 100 rime.
Atunci cand apelam la un magazin care comercializeaza acest tip de momeala este de preferat sa anuntam cu cateva zile inainte.Este important ca la achizitia ramelor sa ne fie furnizat si pamantul de care avem nevoie!

Odata ce ajungem acasa, cel mai indicat loc de a pastra momeala este frigiderul(spre disperarea sotiei) unde acestea isi vor incetini metabolismul intrand practic in hibernare. Mare atentie la frigiderele care creeaza vid pentru rimele se vor sufoca, caz in care vom reduce temperatura cu ajutorul unor sticle plline cu gheata(de preferat de 0.5 l)de plastic. In frigider le putem pastra si cu o cantitate mai mica de pamant.

Pentru cei ce au posibilitatea, de departe cea mai buna solutie este un beci adanc si racoros care va asigura un climat excelent inclusiv vara.

Transportul ramelor:

Pe timpul transportului vom folosi aceleasi sticle cu gheata ! Atentie: Sticlele cu gheata se vor introduce in pamant(nu se vor aseza la suprafata) pentru a evita tasarea pamantului si a scadea temperatura uniform in pamant!! Cand introducem sticlele in pamant o vom face cu atentie, ca sa nu tasam pamantul sau sa rupem ramele. Ramele rupte sunt cel mai mare pericol. Se vor imputi si strica si pe celelalte.

Atentie: pentru transport vom folosi un recipient rigid. Transportul acestora in punga sau in sac va duce la deteriorarea acestora. Vom gasi multe din ele rupte.

Pastrarea rimelor pe malul apei:

Odata ajunsi pe malul apei unde vom petrece mai multe zile incepe adevarata provocare asa ca pentru a avea succes vom desfasura urmatoarele activitati:

• Intr-un sac de rafie se fa pune o cantitate corespunzatoare de pamant negru de pe malul apei – de preferat este ca pamantul sa nu contina nisip si sa fie de la radacina unui copac pentru a contine cat maimulte substante hranitoare
• se va sapa o groapa de circa jumatate de metru adancime la un loc umbros – atentie la panza freatica sa nu ni se adune apa in groapa facuta
• se vor culege rimele din recipientul in care au fost transportate si mutate in pamantul proaspat
• sacul legat la gura se va aseza in groapa si il vom acoperi cu stuf verde sau iarba verde intr-un strat cat mai gros pentru a oferi o temperatura cat mai scazuta
• vom schimba pamantul in fiecare zi de preferat dimineata pentru a beneficia de o temperatura cat mai scazuta
• Se vor inlatura ramele ce par „lesinate”
• De preferat ca sa se transfere cantitatea de rame necesara zilei de pescuit fara a mai umbla la ele in acea zi. Cu cat le stresam mai putin, cu atat mai bine. Nu vrem sa pescuim cu rame stresate.

Sacul de rafie este foarte impotant deoarece permite scurgerea in sol a substantelor secretate de rime respectiv asigura o buna ventilatie de care au mare nevoie!

Sacul poate fi inlocui cu orice tip de alt tip de material textil care sa pemita scurgerea dejectilor si aerisirea pamantului. Orice organism viu are nevoie de oxigen pentru a supravietui.

Fir intins!