Pescuit la Dunăre 3 – 4 Februarie – un weekend fabulos – Partea a II-a

[vc_row][vc_column][vc_column_text]     Dupa cum va povesteam, Sâmbăta am ajuns la mașina pe întuneric iar în drumul spre casa am făcut planul pentru a II-a zi. Se anunța pentru Sâmbăta noaptea ca temperatura apei sa rămână la 9 grade ceea ce presupunea ca Dunărea nu se va raci asa ca era timpul sa ieșim de dimineața dar…….în același timp se anunța ca vremea sa nu tina cu noi si vântul sa sufle în rafale de 30 – 40 km/h iar ploaia sa nu se oprească toată ziua. vreme perfecta pentru pescuit la somn……..vara pentru ca în astfel de momente nu ne ajuta cu nimic…….ba din contra și hotăram ca cel mai bun moment pentru a II-a zi este clar sa ieșim dimineața dar totuși nu foarte dimineața……..la 06:15 trebuia sa fiu la Laurențiu.

06:00 AM – ies din bloc încărcat de lansete, rucsac și o geaca suplimentara în caz ca este nevoie (o decizie înțeleapta) și ma trezesc ca afara ploua ca vara și vântul încearcă de zor sa-mi împrăștie sculele! Încerc sa îmi dau seama de unde bate în asa fel încât sa anticipez dacă ma v-a încurca la aruncări dar parca intre blocuri bate de peste tot asa ca ma „consolez” ca voi avea timp toată ziua sa aflu de unde bate vântul!
Larry ma aștepta în scara blocului și se apropie cu un zâmbet larg
– Buna dimineața. Uite vreme de prins somn…..
Nu îl bag prea mult în seama și prefer sa stau cuminte și sa conduc în timp ce fac eforturi sa îmi aduc aminte de un vis cu somni multi și mari ce a fost spulberat de alarma telefonului sau poate doar așteptările unui pescar ce își permite un moment de visare. Orasul este pustiu, traficul inexistent și mașina se scurge ușor printre picăturile de ploaie ducând cu ea toate speratele noastre de o lupta cu un somn uitat de timp în Dunăre de pe timpul dacilor și al romanilor.
Realitatea ma aduce la viata când odată ieșit de pe asfalt trebuie sa fiu atent sa nu las scuturile mașinii prin bălti si încerc sa rememorez traseul făcut cu o zi înainte pentru a alege trasa ideala și în sfârșit trag mașina pe o margine a drumului sa nu încurc alți eventuali temerari ce ar dori sa-și încerce norocul cu toate ca dacă vara vezi întotdeauna câteva mașini acum și aici era la fel de pustiu ca și orașul pe care-l lăsasem în urma!
Coboram, luam rucsacii în spate, lansetele în mana si la drum………oare de ce nu am dat barca la apa? hmmmm……asfalt, ponton curățenie dar deocamdată înotam prin namoale lipicioase care ne îngreunează mersul si singurul lucru care ne face sa fim vioi este mirosul Dunării care se simte din ce în ce mai aproape și care este inconfundabil și care de fiecare data ma face sa grăbesc pasul în timp ce un zâmbet mi se întipărește pe fata!
Daca in mod normal ritualul presupunem sa bem câte o gura de cafea, sa înșiram cutiile cu naluci, (sa mai scoatem in evidenta nu stiu ce shad magic sau vreo cicada minune pentru ca nu-i asa? cam fiecare năluca are o poveste…..) cu toate ca fiecare dintre noi știm exact ce are celalalt în trusa……eu chiar știu și poziția diverselor cutii și accesorii în rucsacul lui Larry pentru ca el este ordonat în timp ce eu sunt un dezastru, un model de dezordonare! Duminica ne-am rezumat la a monta lansetele si a închide repede rucsacii sa nu intre apa în cutii!
El începe ziua cu lanseta de șalău în mana în timp ce eu leg 20 cm de înaintaș pe care îl scurtez pe la 10 cm. In perioada asta îmi este greu sa cred ca va înghiți agresiv si atacul sa fie atât de rapid încât sa înghită cicada și 10 cm de leader fără ca eu sa contrez automat! Montez și o cicada pe o agrafa rapida și ma apuc de pescuit dar nu înainte de a lua o gura de cafea ai a aprinde o țigara.  Afara pare ca se da o lupta surda intre lumina și întunericul ce nu se lasă dus fiind susținut de norii negri și ploaia care continua sa cada ritmul fiind dat de vântul ce bate în rafale în timp ce Laurențiu reușește sa ma scoată din amorțeala cu un șalău de vreo 2 kg pe care-l ridica în varga cu o privire ce ma „cearta” ca nu sunt cu năluca în apa!

Următoarele ore nu aduc nimic notabil doar stresul acumulat se topește si eu simt ca ma umplu de energie pura asa cu doar Dunărea îmi oferă în tip ce vântul continua sa-mi îngreuneze lanseurile  iar Dunărea sa devina plina de spume.  Roti lansetele de somn si salau fara niciun rezultat……șalăii de dimineața au dispărut ceea ce înseamna ca cineva i-a gonit și acel cineva nu poate fi decât somnul mult râvnit asa ca insistam pana când……..cicada se blochează in ceva ce nu era acolo pana atunci. Contrez și …….nimic, în câteva fracțiuni de secunde frâna începe sa cârâie și lanseta intra în rezerva de putere in timp ce mulineta continua sa cedeze fir constant. Submarinul de la capătul celalalt pleacă ușor fără sa ma bage în seama în timp ce Laurențiu se agita pe lângă mine cu o mie de sfaturi și indicații dar cumva nu am soluții pentru ca pestele refuza sa ma bage în seama. Îmi ia fir constant și ocazional mai schimba direcția dar își folosește greutatea în avantajul lui în timp ce simt cum firul ara prin prag dar vine cumva și un moment de bucurie ca s-a hotărât sa vina spre mine asa ca îmi trag sufletul mulinând firul și slăbesc frâna în vederea evadării care urmează…..odată ce simte malul dar așteptările îmi sunt înșelate pentru ca dihania rămâne calma placând iar spre larg dar în amonte spre un copac scufundat în timp ce eu strâng frâna într-o încercare disperata de a-i schimba direcția dar nu mai apuc sa-i schimb nimic ca încă odată simt cum ii sare ancora din gura și rămân cu un pumn de bale adunat de pe fir…..a fost mare, foarte mare……și țigara îmi tremura în mana și genunchii îmi tremura și se așterne o liniște tulburata doar de vântul care șuiera a paguba printre crengile unei salcii pletoase și ea trista de de rateurile noastre. In doua zile sa ratezi trei somni mari părea imposibil și totuși se întâmpla.

Ne urnim cu greu și ne apucam iar de munca dar lansetele parca sunt mai grele, spatele începe sa cedeze ceea ce este normal pentru ca de vreo 2-3 luni nu prea am mai stat cu lansete de spinning greu în mana!
Si totuși norocul tine cu pescarii muncitori și mai am o șansa cu un somotel pe care-l pun rapid pe mal. Are exact un metru si este prins la început de februarie. Asta este tot ce contează si asta este tot ce mi-am dorit.
Echipamentul începe sa cedeze și apa începe sa-și facă loc trezindu-ma la un moment dat ud pana la piele si tremurând de frig asa ca strângem și plecam spre casa cu inimile pline de bucurie dupa un weekend fabulos cu multe trăsături , cu 4 driluri cu somni si unul pus pe mal!

A fost pur și simplu minunat!

 

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_media_grid grid_id=”vc_gid:1518092830103-8f638419-2ac5-0″ include=”1744,1743″][/vc_column][/vc_row]